Odihnește-te în pace: Legenda FCSB Anghel „Puiu” Iordănescu a murit astăzi………

Anghel „Puiu” Iordănescu, născut pe 4 mai 1950, la București, și-a scris numele în istoria clubului FCSB ca unul dintre cei mai prolifici atacanți, dar și ca unul dintre cei mai de succes antrenori. Devotat unui singur club în România, Iordănescu s-a alăturat Stelei în 1962 la nivel juvenil și a debutat la echipa mare pe 30 septembrie 1970. În 14 sezoane remarcabile, a adunat 317 meciuri în campionat și a marcat 156 de goluri, câștigând renume pentru finalizările sale precise, loviturile libere, driblingurile și viziunea excelentă în joc.

Printre distincțiile sale individuale se numără titlul de golgheter al Diviziei A în sezonul 1981–82 și premiul de Fotbalistul Anului în România, în 1980. Ca jucător, a ajutat Steaua să câștige două titluri naționale (1976, 1978) și patru Cupe ale României (1970, 1971, 1976, 1979). Succesul său pe plan intern s-a extins și pe scena internațională. În 1986, a făcut parte din lotul istoric al finalei Cupei Campionilor Europeni, intrând ca rezervă în victoria memorabilă împotriva Barcelonei. Acest triumf a transformat Steaua în primul club din Europa de Est care a câștigat această competiție, urmat de câștigarea Supercupei Europei împotriva lui Dinamo Kiev.

Retras din activitate în 1982, povestea sa la Steaua nu s-a încheiat. A revenit ca antrenor secund sub comanda lui Emerich Jenei și a contribuit la câștigarea titlului în 1985 și la victoria istorică din 1986. Promovat ca antrenor principal în același an, Iordănescu și-a consolidat reputația cu patru titluri de campion (1986–1990), o Supercupă a Europei și o finală de Cupa Campionilor Europeni în 1989.

Inteligența sa tactică, în special utilizarea sistemului 4‑4‑2 disciplinat, a devenit semnătura sa. Între 1986 și 1990, a antrenat FCSB în 25 de meciuri, obținând 14 victorii, 3 remize și 8 înfrângeri, cu o medie de 1,8 puncte per meci. A revenit pentru un nou mandat în sezonul 1992–93, înainte de a se orienta către antrenoratul la echipe internaționale și la naționala României.

Deși și-a petrecut o parte semnificativă din cariera ulterioară în afara țării și în politică – inclusiv ca selecționer al naționalei și senator – rădăcinile sale din FCSB au rămas definitorii pentru moștenirea sa. În 1999, a fost desemnat de FRF drept cel mai mare antrenor român al secolului XX.

Pe măsură ce Steaua s-a transformat în FCSB și a continuat să vizeze succesul european, Iordănescu a rămas conectat la club, apărând în conferințe de presă și oferind analize avizate. În 2024 și începutul lui 2025, a subliniat în interviuri importanța disciplinei și a valorii lotului, declarând: „jucătorii trebuie să răspundă pentru jocul lor” și lăudând parcursul echipei în Europa League, pe care l-a considerat „extraordinar”, în ciuda unui lot modest.

Timp de peste cinci decenii, Anghel „Puiu” Iordănescu a parcurs drumul de la marcator legendar al Stelei la antrenor campion și figură respectată a fotbalului românesc. Influența sa asupra FCSB – prin titluri, glorie europeană și mentorat – îi consolidează locul printre marile legende ale fotbalului românesc